Nu exista nimic, nimic înafara de tot.

Ce este dragostea? Unii spun că dragostea este modul Satanei de a ne atrage în jocul său. Alţii spun că dragostea este Dumnezeu. Dar... ce este Dumnezeu? Ce este Satan? Sunt simple impersonări ale oamenilor pentru două realităţi: bine şi rău. Dumnezeu nu există. Pentru a-l contracara pe Frederic Nietzsche: "Dumnezeu a murit.": Dumnezeu nu a murit, din păcate el încă trăieşte. Omul creează o divinitate pe care poate să se răzbune. E vorba de natura umană, nevoia omului de a arunca mereu vina pe altcineva: A fost voia lui Dumnezeu.

De multe ori mă întreb daca nu cumva suntem doar nişte personaje, având o viaţă de hârtie, în cartea unui bătrân atât de infantil; în mâinile unui copil răzgâiat. Suntem doar pioni pe o tabla de şah a unui adolescent îndrăgostit ce nu ştie să joace şah - cu excepţia că pe tabla de şah sunt doar două culori, în timp ce aici sunt mult mai multe - şi nu ma refer la culoarea pielii, deşi sunt rasist.

Mă îmbrac în oglinzi, sunt călăuză înşelătoare. Văd chipuri cum sunt, sau tuturor li se pare. Viaţa asta o consumăm dintr-o respirare. Când vezi că viaţa s-a dus, că timpul s-a scurs, şi hoitul ăsta nu-ţi mai foloseşte la nimic... Te-ntrebi, unde naiba am fost când timpul trecea? Unde naiba am fost când trecea viaţa mea? Viaţa mea de hârtie... Nu există nimic, înafară de tot ce scrie.

Ce este dragostea? Dragostea o simţi atunci când ai fluturaşi în stomac? Nu. Aceea e doar o reacţie chimică datorată agitaţiei hormonilor. Dragostea e atunci când ai face orice pentru persoana iubita? Nu. Aceea este doar o agitaţie prostească datorată, din nou de hormoni.

Dragostea este atunci când ai renunţa la persoana iubită pentru a fi ea fericită.

Suntem aici, suntem aici! Suntem aici! Suntem gata să-ţi fim de folos! Suntem gata să murim frumos! Suntem gata să murim cum îţi place ţie! Să fim un spectacol din veşnica ta comedie. Veşnica ta comedie. Ne naştem, dar se naşte şi moartea cu noi. Trăim, dar trăieşte şi moartea cu noi.

Cum să fii liniştit când trăieşti cu liniştea în tine? Cum să fii liniştit când trăieşti cu moartea în tine? Cum să-ţi permiţi să fii liniştit când doar linişte urmează? Cum să-ţi permiţi să nu visezi, în timp ce lumea se crede trează?